Un bărbat impunător de 53 de ani, cu părul albit la tâmple şi pieptănat cu cărare se plimbă preocupat cu mâna stângă în buzunarul pantalonilor de culoare închisă prin curtea fostei fabrici de mobilă ”Libertatea” din Cluj, parţial transformată în ultimele şase luni într-un parc tehnologic. O mână de muncitori încă fac curăţenie în curte.
Mai sunt 17-18 ore şi începe evenimentul de inaugurare la care sunt aşteptaţi invitaţi de vază şi din Cluj, şi din Bucureşti. ”Aţi promis că azi va fi gata!”, îi spune cuiva care, după toate aparenţele, este responsabilul lucrărilor. Odată intrat în clădirea administrativă a parcului tehnologic, se uită des pe fereastră. Deasupra Clujului planează o ceaţă rece. Se întreabă dacă mâine dimineaţă vor putea ateriza avioanele. Diwaker Singh (fost CEO Zapp) şi Radu Georgescu (antreprenor în serie), doi oameni de afaceri pe care i-a invitat la un moment dat să facă parte din board-ul elefant.ro, magazinul online pe care îl controlează, urmează să deschidă evenimentul.
Îl însoţesc pe Ion Sturza prin curtea şi clădirile parcului tehnologic şi nu îmi pot reprima gândul că am lângă mine întruchiparea istoriei politice şi economice a României şi Republicii Moldova din ultimele două decenii şi jumătate. Descendent dintr-o familie cu rezonanţă nobiliară, Ion Sturza a pus bazele capitalismului (de stat, ce-i drept) din Republica Moldova, a condus pentru scurt timp guvernul acestei ţări, a fost implicat în construirea şi vânzarea celei mai mari companii antreprenoriale româneşti, Rompetrol, a fost/ este un apropiat al celor mai bogaţi oameni din cele două ţări, i-a cunsocut pe toţi politicienii importanţi de ieri şi de azi, din România, Moldova şi din lumea largă. Din 2009, a făcut o schimbare de viaţă şi carieră, dar despre asta vom vorbi puţin mai târziu.
IT-ul: 30% din total
Elefant.ro, agenţia de optimizare a motoarelor de căutare SEO Monitor şi, acum, Liberty Technology Park Cluj (la a cărui lansare urma să particip a doua zi, pe 5 decembrie, în calitate de moderator) nu sunt doar cele mai noi proiecte ale lui Ion Sturza, ci şi cele mai vizibile. Faptul că toate trei au în comun tehnologia mi se pare un pretext suficient de bun pentru începutul discuţiei, după ce ne aşezăm la o masă rotundă într-una dintre încăperile parcului tehnologic. Sunt curios dacă tehnologia va ocupa o pondere din ce în ce mai mare în portofoliul de investiţii al fondului său, Fribourg Capital (fostul GreenLight Invest). Dincolo de răspunsul precis – ”30% din total” –, lasă de înţeles că mai toate investiţiile sale au sau vor avea ”o componentă inovaţională”. Se referă concret la investiţii din industriile textilă şi minieră (Romaltyn, compania din Baia Mare care extrage aur şi argint din deşeuri miniere).
În fond, nici exemplele de la care am pornit nu sunt companii 100% tehnologice: elefant.ro este un retailer iar Liberty Technology Park Cluj – un complex de birouri de clasa A. În acest punct al discuţiei, obiectează hotărât. Parcul ”nu este un proiect de real estate pentru că nu mai pot să fac alte birouri la Cluj.” Sturza insită pe un element care diferenţiază parcul său tehnologic de celelalte proiecte existente: are în centru un accelerator pentru start-up-uri care face legătura între companiile rezidente, mediul academic şi finanţatori. (Interesant este că piaţa de birouri de clasa A din Cluj are cele mai mari preţuri după Bucureşti – 12,5 euro pe metrul pătrat – , conform unui studiu al Cushman & Wakefield şi este singura din România, ne referim la marile oraşe, care a înregistrat o creştere de la an la an.
Acest diferenţiator îmi aminteşte un episod de acum un an. Publicasem pentru revista Forbes România, titlul pentru care lucram pe acea vreme, un dosar despre comunitatea de români din Silicon Valley. La scurt timp după apariţie am primit un telefon. ”Poţi să treci pe la noi?”. Era Ion Sturza. M-am dus şi am aflat că se documenta pentru o vizită în Silicon Valley cu scopul de a încheia un parteneriat cu un accelerator de afaceri de acolo – tip de organizaţie, care, în Statele Unite, este considerată apa şi pâinea companiilor aflate la început de drum. A făcut vizita în Vale (îi place să o numească ”misiune”), dar, în cele din urmă, s-a decis să lucreze cu un accelerator local înfiinţat special pentru parcul său – Spherik (o asociere între Banca Transilvania, Universitatea Tehnică şi Universitatea Babeş-Bolyai) pe care îl conduce Andrei Roth, directorul Recognos, o companie de software locală.
Parcul tehnologic deţinut de Sturza va fi gata în 2014, cu o investiţie de 25 mil. euro
Andrei Roth este fiul lui George Roth, cofondator al Recognos şi consul onorific al României la San Francisco, pe care Sturza l-a cunoscut în timpul ”misiunii” din Silicon Valley. Spherik este cel dintâi chiriaş al primilor 5.600 mp ai parcului ce urmează să fie definitivat anul viitor cu o investiţie totală de 25 de milioane de euro. Ceilalţi rezidenţi vor fi companii tehnologice din Cluj – cu unele dintre acestea, Nina Moldovan, directoarea parcului (are background în zona turismului de business) se află în negocieri avansate. Efervescenţa IT-ului la Cluj este un fenomen care ţine de domeniul evidenţei, dacă ne luăm după declaraţia lui Dan Koblicska, directorul companiei de software Nspyre: ”în anii de criză, salariile programatorilor din oraş s-au dublat.”
Ion Sturza şi Dinu Patriciu
Diferenţiatorii sunt, de altfel, aproape obligatorii pentru Ion Sturza atunci când începe sau cumpără o afacere. În urmă cu trei ani, când punea bazele elefant.ro, l-a promovat drept ”un Amazon românesc”, iar când a investit în Bunt Studio, actualul SEO Monitor, Sturza spunea că a cumpărat ”cea mai mare companie de SEO (optimizare a motoarelor de căutare – n. red.) din România”. Şi, în aceeaşi logică, la evenimentul de lansare de a doua zi, proprietarul parcului tehnologic avea să îi spună primarului Emil Boc (a fost un moment în care s-au întâlnit doi foşti premieri) că zona de 20 de hectare în care se află şi Liberty Technology Park Cluj va deveni un fel de ”City al Clujului.”
Preocuparea pentru marketing a preşedintelui Fribourg Capital este unul dintre lucrurile pe care le are în comun cu prietenul său mai vechi, Dinu Patriciu, fostul acţionar majoritar al Rompetrol şi al ziarului în care este publicat acest text. Pe vremea când deţinea Adevărul Holding, Patriciu afirma că toate produsele media au, în esenţă, acelaşi conţinut, brandul fiind singurul element care face diferenţa între ele. Uneori, cu Patriciu are în comun exprimări întregi. ”Silicon Valley este un loc în care se întâlnesc ideile cu capitalul”, declara tot pentru Adevărul Ion Sturza, cu câteva zile înainte de interviul nostru. Dinu Patriciu, într-un editorial pe care l-a scris imediat după dispariţia lui Steve Jobs, îl numea pe părintele Apple un geniu care a ştiut să întâlnească ideile cu capitalul – citatul este aproximativ.
În 2007, când Patriciu a vândut pachetul de control al Rompetrol către KazMunaiGaz (tranzacţie în urma căreia a devenit cel mai bogat român), rolul lui Ion Sturza în negocierile (purtate în limba rusă) cu autorităţile din Kazahtsan, proprietarii cumpărătorului, a fost unul central. Până în 2009, Sturza a fost director general adjunct al grupului petrolier şi, până de curând, a deţinut 20% din Rompetrol Moldova. Imediat ce a primit eticheta de ”artizan al tranzacţiei Rompetrol” care se adăuga unei alta – ”fostul premier al Moldovei”, demnitate pe care a ocupat-o scurt timp în 1999, Sturza a îmbrăcat costumul proprietarului de fond de investiţii ale cărui deţineri depăşesc valoarea de 100 de milioane de euro, şi-a luat cetăţenia română şi s-a mutat cu totul la Bucureşti.
A început un drum nou, pe cont propriu. Noul Sturza are însă legătură cu vechiul Sturza, cel de dinainte de a intra în politica moldovenească. Şi aici nu mă refer la accentul său cu specific (continuă, de exemplu, să pronunţe cuvintele terminate în ”aţi” cu un ”i” surd). La începutul anilor ‘90, Sturza a fost unul dintre întemeietorii capitalismului din Republica Moldova şi a fost un apropiat al familiei Voronin, cea mai bogată din ţara de dincolo de Prut, cel puţin pentru un timp. A devenit acţionar, alături de divizia de investiţii a Băncii Mondiale (IFC) în producătorul de sucuri şi conserve Incon care, la un moment dat, avea 16% din piaţa de suc de mere europeană. Tot în acei ani, a pus bazele/ a condus două dintre cele mai importante bănci comerciale ale Moldovei, MoldInconBank şi FinComBank. Şi mai înainte, absolvent al Facultăţii de Economie din Chişinău, a condus Asociaţia de Comerţ Exterior Moldex al cărei rol era modernizarea industriei de stat a ceea ce pe atunci era Republica Socialistă Sovietică Moldovenească.
Amprenta lui Bill Clinton
Cei mai bogaţi oameni din România sau Republica Moldova nu sunt nici pe departe singurii cu care Sturza a petrecut timp.
Reporter: Ce oameni importanţi aţi întâlnit de-a lungul anilor? (îl întreb după 45 de minute de la primul schimb de replici.)
Ion Sturza: Din politică sau din business?
Şi, şi.
Din business, cei care m-au influenţat: Soros, Buffett, Vontobel (bancher elveţian al cărui nume se află pe frontispiciul unei importante bănci de wealth management din Elveţia –n.red.). Am cunoscut aproape toată lista Forbes din spaţiul exsovietic.
Şi din politică?
Din politică, pe toţi cei care au contat: Clinton, Chirac, Putin, Tony Blair…
Cine v-a marcat cel mai mult? (mă aşteptam să răspundă ”Putin”, dat fiind spaţiul în care s-a format şi ca politician, şi ca om de afaceri. După ce liderul rus şi-a început ascensiunea, prima întrebare pe care o primea Sturza atunci când avea o ieşire în Occident – mi-a relatat acest detaliu într-o conversaţie anterioară – era ”who is Mr. Putin?”)
Bill Clinton. Prima dată l-am întâlnit în 1996, la o reuniune a FMI. Apoi, de mai multe ori: şi în public, şi mai în privat. Are tot ce-i trebuie unui lider, inclusiv păcatele, pentru că un lider nu poate fi cel din icoană. Atunci nu e credibil.
Ion Sturza vorbeşte scurt, clar, articulat şi, adeseori, formulează memorabil. Iar ultimele rânduri din dialogul de mai sus sunt doar un exemplu în acest sens. ”Recunosc un singur model de business: coşul de fum al fabricii”, este formulare care mi-a rămas şi pe care o reproduc acum când scriu, aproape fără să consult notiţele. Această afirmaţie ne spune destul de multe despre restul de 70% din portofoliul lui Sturza care reprezintă investiţii din afara tehnologiei. Totodată, face trimitere la afacerile din petrol şi producţie de care a fost atât de legat înainte de 2009.
În afară de elefant.ro, SEO Monitor şi parcul tehnologic din Cluj, Fribourg Capital deţine o fabrică de ţevi pentru apă şi gaz, fabrici de textile, active miniere la Baia Mare, participaţii ”în proiecte energetice din afara României”, imobiliare, o companie care oferă fonduri firmelor de microfinanţare, proiecte agricole. Şi aici, preşedintele Fribourg Capital este din nou citabil: ”din experienţa mea, cu precizie, o dată la cinci ani, pierzi în agricultură. În rest, randamentul anual este de 30-40%. Şi fără subvenţii.” La toate acestea se poate adăuga şi făbricuţa de mobilă dintr-o suburbie a Clujului cu care s-a ales după relocarea activităţii (la foc mic) din fabrica ”Libertatea” pe care a cumpărat-o de la un antreprenor local pentru dezvoltarea parcului tehnologic. Spune că nu are intenţia să rămână un producător de mobilă şi va vinde făbricuţa în momentul în care se va autosusţine. De vânzare sunt, de altfel, toate participaţiile sale, pentru că acesta este sensul fondului de investiţii.
Milioanele lui şi miliardele altora
Adept al implicării directe a proprietarului în operaţiunile companiilor pe care le controlează, poate enunţa principiile de bază ale oricăreia dintre industriile în care a investit. Când vorbeşte despre elefant.ro, magazinul electronic care, după trei ani, deţine 10% din piaţa totală de carte şi care îşi propune să devină un ”family mall” atrage atenţia asupra a două mari iluzii: 1) că online-ul este mai ieftin decât offline-ul şi 2) că, dacă ai succes în offline, îţi poţi transfera expertiza în zona virtuală – eşecul reţelei de librării Barnes & Noble este studiul de caz care îi susţine teza. De asemenea, crede că pe internet este loc pentru toată lumea, excluzând riscul ca un jucător mare precum eMAG să-i scoată din joc pe ceilalţi competitori.
Nevoia sa de a sta cu picioarele pe pământ, de a verifica marfa din depozit sau de a verifica evoluţia lucrărilor de construcţie (în ultimele şase luni cât s-a construit parcul tehnologic, a zburat de două ori pe lună la Cluj) vine din pragmatism. Se consideră un ”meseriaş”, aşa cum crede că sunt marea majoritate a antreprenorilor. Cât despre genii (puteţi citi Steve Jobs) ”se naşte unul la o sută de ani, unul dintr-un miliard.”
O condiţie obligatorie pentru un meseriaş este să se priceapă bine la oameni. ”Ei sunt partenerii mei, sunt milionarii de mâine ai României”, sunt cuvintele cu care Sturza avea să-i descrie pe Cosmin Negrescu şi Dan Vidraşcu (directorii generali de la SEO Monitor şi elefant.ro) în cadrul evenimentului de lansare a parcului tehnologic. Şi aici nu este vorba doar despre oamenii cheie. Sturza crede că unul dintre secretele parcului constă în aceea că două treimi din suprafaţa acestuia sunt spaţii comune unde programatorii pot împărtăşi idei chiar şi cu angajaţii concurenţei.
Ajunsesem în camera de hotel după interviul de 90 de minute cu Ion Sturza, când mi-a venit în minte tot o întrebare. Răspunsul nu era neapărat o miză, dar nu ştiu de ce regretam că nu am rostit-o în timpul discuţiei. Mi-am temperat acest regret cu gândul că, oricum, urma să ne revedem. În momentul în care i-am adresat-o a doua zi, într-o pauză, mi s-a părut banală. Iat-o într-o variantă stilizată: de ce aţi ales după 2009 să gestionaţi prin fondul dumneavoastră companii care valoarează milioane sau zeci de milioane de euro, când, înainte, trăiaţi într-o lume a holding-urilor industriale în care atât veniturile, cât şi valorile de piaţă erau numere de zece cifre? Răspunsul m-a surprins întrucâtva: ”pentru că m-am gândit că e mai bine să gestionez milioanele mele decât miliardele altora. (face o pauză şi dă să plece). Te satisface răspunsul?”